Andrew Jackson Ziua nașterii, data nașterii

Andrew Jackson (n. 15 martie 1767, Waxhaws^⁠(d), America Britanică^⁠(d) – d. 8 iunie 1845, Tennessee, SUA) a fost un militar și om de stat american, care a servit drept al șaptelea președinte al Statelor Unite din 1829 până în 1837. Înainte de a fi ales președinte, Jackson a dobândit faimă ca general în Armata Statelor Unite și a servit în ambele camere ale Congresului. Ca președinte, Jackson a căutat să promoveze drepturile „omului de rând” împotriva unei „aristocrații corupte” și să conserve Uniunea.

Născut în Carolinele^⁠(d) coloniale într-o familie scoțiano-irlandeză^⁠(d) în deceniul dinaintea Războiului American de Independență, Jackson a devenit un avocat de frontieră și s-a căsătorit cu Rachel Donelson Robards. A servit pentru scurt timp în Camera Reprezentanților Statelor Unite și în Senatul SUA din partea statului Tennessee. După demisie, a servit drept judecător al Curții Supreme a Statului Tennessee^⁠(d) din 1798 până în 1804. Jackson a cumpărat o proprietate denumită mai târziu The Hermitage^⁠(d) („Schitul”), și a devenit un bogat stăpân de plantație cu sclavi. În 1801, a fost numit colonel al miliției statului Tennessee și a fost ales comandant în anul următor. El a condus trupele în timpul Războiului Creek^⁠(d) din 1813–1814, câștigând bătălia de la Horseshoe Bend^⁠(d). A urmat tratatul de la Fort Jackson^⁠(d) prin care tribul Creek^⁠(d) a fost obligat să cedeze vaste teritorii din actualele state Alabama și Georgia. În războiul concomitent cu britanicii, victoria lui Jackson în 1815 în bătălia de la New Orleans l-a transformat în erou național. Jackson a condus apoi forțele americane în Primul Război al Seminolilor^⁠(d), care a dus la anexarea Floridei de la Spania. Jackson a servit pentru scurt timp ca primul guvernator teritorial al Floridei înainte de a reveni în Senat. A candidat pentru președinție în 1824^⁠(d), câștigând cele mai multe voturi populare și cele mai multe voturi electorale, dar nu o majoritate. Întrucât niciun candidat nu avea majoritatea, Camera Reprezentanților l-a ales pe John Quincy Adams într-un scrutin de rezervă^⁠(d). Ca reacție la presupusul „troc corupt^⁠(d)” între Adams și Henry Clay și la ambițioasa agendă a președintelui Adams, susținătorii lui Jackson au fondat Partidul Democrat^⁠(d).

Jackson a candidat din nou în 1828^⁠(d), învingându-l detașat pe Adams. Jackson s-a confruntat cu amenințarea secesiunii Carolinei de Sud din cauza a ceea ce adversarii au numit „Taxa Abominațiunii^⁠(d)”. Criza a fost dezamorsată după ce taxa a fost amendată^⁠(d), iar Jackson a amenințat^⁠(d) că va folosi forța militară în cazul în care Carolina de Sud ar încerca să se separe. În Congres, Henry Clay a fost în fruntea efortului de a reautoriza a doua Bancă a Statelor Unite^⁠(d). Jackson, considerând Banca o instituție coruptă, a refuzat să promulge legea de înnoire a cartei acesteia. După o luptă îndelungată^⁠(d), Jackson și aliații lui au reușit să desființeze Banca. În 1835, Jackson a devenit singurul președinte care a plătit întreaga datorie națională, îndeplinind un vechi obiectiv. Președinția sa a marcat începutul creșterii „sistemului politic clientelar^⁠(d)” în politica americană. În 1830, Jackson a promulgat Legea Îndepărtării Indienilor^⁠(d), prin care au fost deportați majoritatea membrilor triburilor amerindiene din Sud în Teritoriul Indian. În politica externă, administrația Jackson a convenit un tratat al „națiunii celei mai favorizate” cu Marea Britanie, a rezolvat cererile de despăgubiri împotriva Franței din timpul Războaielor Napoleoniene, și a recunoscut independența Republicii Texas. În ianuarie 1835, a supraviețuit primei tentative de asasinat împotriva unui președinte în funcție.

După retragere, Jackson a rămas activ în politica Partidului Democrat, susținând președințiile lui Martin Van Buren și James K. Polk. Deși se temea de efectele pe care le va avea asupra dezbaterii pe tema sclaviei, Jackson a susținut anexarea Texasului, realizată puțin înainte de moartea lui. Jackson a fost foarte respectat în Statele Unite drept susținător al democrației și al oamenilor de rând. Multe din acțiunile sale, cum ar fi cele din timpul Războiului Bancar, s-au dovedit a fi divizante, adunând atât susținere ferventă, cât și opoziție puternică din partea multora din țară. Reputația sa a suferit după anii 1970, mai ales din cauza rolului său în deportarea indienilor. Sondajele în rândul istoricilor și specialiștilor l-au clasat^⁠(d) pe Jackson favorabil între președinții SUA.